28 iulie 2015
Mesajul editurii Complement Control adresat românilor.
Se pare că a devenit o adevărată modă, în ultimii ani, ca domnii şi doamnele de tip „A” să atragă atenţia personajelor de tip „B” că
„nu vorbesc corect limba română”. Se fac chiar şi referiri directe la „cultura română”, precum şi la „gramatica limbii române”.
Uluitor!
Ce se întâmplă, se pare că personajele de tip „B” utilizează limba română într-o manieră ce contravine cu ceea ce ştiu/cunosc domnii
şi doamnele de tip „A” că ar fi corect dpdv gramatical. Pur şi simplu, cetăţenii de tip „A” se simt profund revoltaţi de lipsa
de cunoştinţe gramaticale de care dau dovadă concetăţenii noştri de tip „B”.
Totuşi, există oare în România cetăţeni care pot să înţeleagă că
atât cultura română cât şi garamatica limbii române au fost şi
continuă să fie utilizate în mod cu totul greşit, chiar de către personajele de tip „A”, de profesori, precum şi de scriitori?
Exact cei care strigă cel mai tare „greşeală”, şi care nu mai contenesc să arate cu degetul la alţii, sunt „cozile de topor” din
cultura română—prin faptul că persistă în promovarea greşelilor fundamentale din gramatica limbii române. Aşa cum pentru
dumneavoastră pare ofensiv limbajul personajelor de tip „B”,
gramatica şi cultura la care vă referiţi dvs.
sunt . . . sub orice
critică!
Aşa cum este, din nefericire, specific în cultura română, „elita”
intelectualităţii româneşti înţelege lucrurile exact pe dos. Problema nu sunt românii care greşesc. Mai mult,
„a greşi” defineşte însăşi natura umană [„Errare humanum est”]—în opoziţie cu inumanul, maşina.
Dezastrul în cultura română sunt numai cei care refuză să înveţe, cu toate că li se atrage atenţia în mod
repetat [„Perseverare diabolicum est”] . . .
În cultura română, scriitorii scriu despre lucruri pe care, cel mai des, nu le cred nici ei, sau despre „chestii” pe care nu le
înţeleg ei înşişi, autorii! Toate acestea vin de la faptul că ei
folosesc o gramatică şi un stil literar care, pur şi simplu, nu le
permite să exprime corect, exact, precis ceea ce gândesc (sau ceea
ce-şi doresc). Mai departe, dat fiind caracterul confuz şi greşit al gramaticii „pe care o ştie toată lumea”,
cititorii nu au cum să înţeleagă ce au vrut să spună scriitorii prin cărţile lor. Aceasta este realitatea românească de azi,
acum, însă problema este faptul că NIMENI nu vrea să vadă, să audă, sau să vorbescă despre ADEVĂR!
De 25 de ani scriitorii, reporterii, intelectuali, şi mulţi oameni „de bine” vorbesc în public, la televizor, precum şi în presă
despre „ceva”—nimeni nu ştie precis despre ce este vorba. Dat fiind caracterul confuz şi greşit al gramaticii limbii române,
este
pur şi simplu imposibil ca românii să se înţeleagă unii cu alţii! Sigur, cu toţii dorim să trăim mai bine [dacă se poate, „ca în
Germania”] numai că de 25 de ani nu s-a făcut nimic mai bun, mai corect, sau mai drept pentru viaţa noastră. Lucrurile merg numai
înspre mai rău. Încercaţi să gândiţi puţin, dragi concetăţeni români: „DE CE?”
Până nu o să ne raportăm cu toţii la gramatica universală, logică, nu se va face absolut nimic corect, bun în România. Personajele
de tip „B” sunt câţiva concetăţeni care nu au avut parte de o educaţie serioasă, sau poate că nici nu sunt în stare de a asimila o
educaţie cât de cât mai de Doamne-ajută. Totuşi, ei nu sunt o ameninţare pentru România şi cultura română. Pericolul sunt numai
domnii şi doamnele de tip „A” care promovează în mod virulent—chiar fără şă-şi dea seama—prostia, greşeala, minciuna, impostura,
hoţia . . . De, iadul este pavat (numai) de intenţii bune, dragi
concetăţeni români.
De 25 de ani cineva ne tot cântă la ureche „Deşteptă-te române”, însă nimeni nu înţelege de ce, sau ce-i cu asta. Drept consecinţă,
Editura Complement Control este pregătită să susţină o campanie de alfabetizare gramaticală pentru români timp de
519 de
ani, dacă este cazul. Pentru cine doreşte, noi putem argumenta şi dovedi spusele noastre în faţa oricui (fie el profesor,
conferenţiar, doctor, sau academician) şi oriunde (în public, în presă, sau la televizor). Ceea ce urmărim noi este . . .
„Deşteaptă-te române!”
|