GRSL21 - ÎNCOTRO LIMBA ROMÂNĂ?

9 august, 2018

Specific pentru România este faptul că, la noi, nimic nu merge ca lumea. Altfel spus, totul se face după ureche, pe dos, sau numai ca o spoială, la mişto. Nimeni nu se chinuie să lucreze încet, cu grijă, temeinic, în baza unor standarde corect şi precis definite. De fapt, noi nici nu avem standarde: la noi se lucrează cu „repere”!

Un reper considerat de excepţie printre specialişti—datorită faptului că s-a vândut şi se vinde foarte bine, cartea în discuţie fiind „obligatorie” la şcoală—este lucrarea DOOM, ISBN 973 637 087x publicată de Academia Română în 2005, şi scrisă de un „colectiv” de (cel puţin) 5+3 autori. DOOM face parte din „norma gramaticală” aprobată de Guvern. Drept consecinţă, la televizor, apar frecvent fel de fel de domniţe tinere, foc de frumoase, care nu mai contenesc în a face propagandă comercială „cuvântului transmis de la centru”—mai dihai ca pe vremea comunismului! Atunci când se vor coace puţin la minte, sperăm peste 30-40 de ani, nu încape îndoială că respectivele domnişoare au să renunţe la cititul DOOM-ului, şi au să trecă la studiul (corect al) gramaticii limbii române. Ooo, ce frumos!

Aproximativ 97% din lucrarea DOOM se bazează pe cuvinte copiate din nenumăratele lucrări publicate anterior prin România, de aproximativ 150 de ani. Restul de 3% sunt, cel mai frecvent, neologisme din limba engleză „preluate” în mod iresponsabil în limba română, de indivizi care habar nu au nici de limba engleză, nici de limba română—de autorii DOOM-ului! De exemplu, noi folosim de secole rădăcina „sinucidere; sinucigaş”, însă în DOOM este prezentată şi o variantă modernă, „suicid; suicidar”! Ce-o fi în capul lor, Dumezeule, de ne trombonesc în halul ăsta? Hai să luăm un neologism adevărat. Englezii spun, în limba lor, „şantier (pe Internet)” «site»; autorii DOOM-ului însă traduc conceptul prin „spaţiu[!] pe Internet” şi ne învaţă să scriem „site-ul” dar să-l pronunţăm „saitul”. Doamne sfinte: oare cât de adâncă poate să ajungă prostia oficială în ţara noastră!
FRUNZA ROSIE

Neologismul deosebit de utilizat în ziua de azi, „e-mail” «poştă electronică», este tradus în DOOM prin „mesaje”! Deci, englezul îi spune „poştă electronică” pe limba lui, însă noi trebuie să ne îmbrobodim, nene, cu „e-mail”, fiindcă atât au putut să judece „colectivul” de experţi în copiat. Din păcate, o nenorocire nu vine niciodată singură. Îmbătaţi de succesul DOOM, „colectivul de autori”—ce-i drept, numai o parte dintre ei—au trecut la elaborarea lucrării „Gramatica de bază a limbii române” [Gblr] ISBN 978 606 70413 85: un DEZASTRU!

În pagina noastră GRSL20 „Cetăţeni, salvaţi articolul românesc!” am atras atenţia asupra faptului că în Gblr jumătate dintre articolele româneşti au fost transformate, peste noapte, în „pronume semi-independente nepersonale”—care nu au vreun sens, sau vreun rost, şi care nu au cum să existe în limba română. Sigur se pune problema „de ce”; cum a fost posibil ca un „colectiv de şase autori”, având zeci de ani de cultură de specialitate împreună, plus fel de fel de grade şi gradaţii oficiale de te apucă ameţeala când ţi-le-nşiră pe toate, să vină cu o astfel de inepţie gramaticală. Am stat şi am analizat puţin problema asta paradoxală, dpdv logic plus socio-psihologic, şi am ajuns la concluzia că . . . nu a fost vina lor. Lucrurile stau cam aşa.

Gramatica actuală promovată prin occident, şi în România, este de tip „descriptiv”—o aiureală creată în mod intenţionat pentru a se complica gramatica până la imposibil, astfel încât specialiştii lingvişti să capete o „greutate” cu totul deosebită în planul social. Perfect! Problema însă este faptul că întreg eşafodajul pretenţios numit „gramatică descriptivă” a fost fundamentat pe concepte şi teorii preluate din gramatica tradiţională. Astfel, cine vrea să devină un specialist în gramatică descriptivă, trebuie să fie înainte de toate un expert în gramatica tradiţională. He heei, exact aici începe să trosnească!

Gramatica Romana Structurata Logic - Sintaxa

Dezvoltarea gramaticii tradiţionale a încetat prin anii 1970, când lingviştii şi-au îndreptat atenţia înspre morganica gramatică descriptivă. La vremea respectivă, merită remarcat faptul că gramatica tradiţională era o ştiinţă cât se poate de simplă, suficient de logică, şi perfect universală. De atunci încoace, însă, gramatica tradiţională a evoluat: ea a fost aprofundată şi dezvoltată în mod cu totul „natural”, şi numai logic, de autorul O G POPA în colecţiile „Gramatica Română Structurată Logic” şi „Logically Structured English Grammar”.

Astfel au apărut concepte şi mecanisme noi în Morfologie, şi în Sintaxă, despre care elita intelectuală din România încă nu are habar. Sigur, numai că trebuie evidenţiat şi faptul că gramatica specifică limbii române este plină de . . . enigme! Există multe „aspecte gramaticale” ce nu pot fi explicate suficient de logic, sau măcar inteligibil, şi aşa a apărut sforăiala cu „pronumele semi-independente nepersonale”. Mai precis, greşeala „colectivului de autori” ai Gblr a fost generată de faptul că nu se cunoaşte funcţionalitatea corectă, logică, a cazurilor, aşa cum a fost ea prezentată de O G POPA în lucrările sale.

Indiferent de persoană/personalitate, nu este absolut nicio ruşine să nu se ştie; păcatul apare numai atunci când cineva nu vrea să înveţe—posibil, din prea multă fudulie . . .

» ÎNAPOI SUS