GRSL39 - SENSUL LOGIC CU SUBIECT ... + PREDICAT

17 decembrie, 2018
Gramatica Romana Structurata Logic - Morfologia
În articolul anterior, GRSL38, am spus că „analiza oricărui text porneşte numai de la identificarea predicatului, în structura propoziţiei,” dar acest aspect gramatical pur „formal” aparte nu înseamnă, în mod automat, că predicatul este cel mai important element ... gramatical. Mai mult, predicatul este, fără discuţie, „coloana vertebrală a sintaxei”, numai că SUBIECTUL ESTE ELEMENTUL SINTACTIC DE LA CARE PORNEŞTE SENSUL LOGIC! Hai s-o dăm uşor cotită aici: dacă subiectul nu este perfect precizat, în înţeles, toată propoziţia înseamă ... mai nimic. Din această cauză, propoziţiile în care subiectul este general, sau implicit, SUNT FOLOSITE (INTENSIV) PENTRU A SE TRANSMITE MESAJE PROPAGANDISTE!

Norma gramaticală oficială curentă estegramatica descriptivă” prezentată în lucrarea „Gramatica de bază a limbii române” [abreviată Gblr] ISBN 978 606 70413 85 re-publicată de Academia Română în 2016. Partea interesantă însă este faptul că în toată lucrarea menţionată nu există absolut nici o menţiune, nici măcar o referinţă vagă, la faptul că „subiectul este punctul de pornire al sensului logic”. Drept consecinţă, elevii nu au învăţat şi nu învaţă NI-MIC, la şcoală, despre SENSUL LOGIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ. Chiar mai grav este faptul că limba română abundă, în mod cu totul natural, de construcţii gramaticale în care subiectul este implicit, comparativ cu alte limbi. Ca un rezultat, sensul logic în toată cultura română este . . . hai să zicem, dificil de realizat.

Încercaţi să înţelegeţi acest aspect. O propoziţie care are un predicat zdravăn, din ăla bun, dar în care lipseşte subiectul, nu are înţeles: ea nu are CUM să transmită un mesaj logic. De exemplu, propoziţia „Se mănâncă mult” este o aiureală fără sens. Hai să încercăm identificarea subiectului. Cine „mănâncă mult”? Răspunsul poate fi „el, ea, ei, ele, cineva sau ceva anume.” Remarcaţi că lipseşte logica în acest mod de expresie, însă apare HAOSUL, INCERTITUDINEA, CONFUZIA—aha! Exact rezultatul care se urmăreşte prin norma gramaticală oficială curentă—şi neghioabă!—care se predă elevilor la şcoală.

Nu vă faceţi speranţe deşarte, dragi cititori, fiindcă în viaţa de zi cu zi lucrurile sunt chiar mult mai grave. Vedeţi dumneavoastră, toată gramatica tradiţională a fost în mod intenţionat concepută pentru a se transmite cât se poate de clar sensul logic—ca o necesitate absolută a „legilor gândirii” [Rene Descartes (1596–1650)]. Drept dovadă, azi avem „Revoluţia Computerului” cu toate tehnologiile digitale minunate care au apărut exact în urma analizei rolurilor şi raporturilor gramaticale ale subiectului, predicatului, atributului. Totuşi, din anumite raţiuni strategice (iniţial) secrete, apărute prin anii 1970 în timpul Războiului Rece, s-a dorit controlul sensului logic LA NIVEL DE SOCIETATE, aşa că un grup de lingvişti tocmiţi (prin occident) au conceput blestemăţia de „gramatică descriptivă”. În România, gramatica descriptivă are efecte distructive devastatoare în ceea ce priveşte cultura, economia, şi viaţa socială în ansamblul ei. Pur şi simplu la noi LIPSEŞTE SENSUL LOGIC, şi nimeni nu pare că ştie pe unde e, şi cum poate fi el (re-)găsit.
Gramatica Romana Structurata Logic - Sintaxa
Din punct de vedere funcţional, subiectul este de două feluri, gramatical sau logic, numai că această clasificare fundamentală nu apare nicăieri prin făcătura academică românească, Gblr. Totuşi, fără a se cunoaşte diferenţa dintre subiectul gramatical şi subiectul logic nu se poate înţelege cum lucrează „direcţia acţiunii”—un alt concept logic care lipseşte complet din norma gramaticală românească. Drept consecinţă, logica gramaticală efectiv NU EXISTĂ, prin norma gramaticală română! Elevii noştri nu aud o vorbuliţă despre faptul că ar exista o logică gramaticală, la şcoală, iar cetăţenii obişnuiţi devin, în general, nervoşi şi evită orice discuţie despre „aşa ceva”. „Iar vii, dom’le, cu gramatica aia? Ce naiba, doar ştii că ne uităm ca curca-n lemne la ea.

În mod practic, sunt mult prea puţini cetăţenii români care au auzit „ceva zvonuri” despre mecanismele gramaticale de control necesare pentru implementarea logicii în modul de expresie curent, obişnuit. Pe de altă parte, toată lumea vede că nu ne mai înţelegem între noi, prin mai toate situaţiile/aspectele sociale, însă problema este, de unde începe toată acestă harababură? Ei bine, iubiţi fraţi şi surori întru răstrişte, TOTUL ŞI TOATE PLEACĂ NUMAI DE LA SUBIECT, ÎN SOCIETATEA ROMÂNĂ!

În Gblr, subiectul este prezentat în paginile 407-425, numai că el este considerat ca fiind doar un nenorocit de „complement matricial al verbului”; subiectul nu mai este un element sintactic major, de sine stătător! Sigur, numai că acest singur aspect „gramatical” (propriu demenţei) este departe de haosul inepţiilor, referitoare la subiect, existente prin mai tot instrumentul para-militar numit Gblr. Doar un exemplu, în pagina 416, elevii patriei află că subiectul poate fi şi „inexistent” [de exemplu, „plouă”, „ninge”]. Aceasta este o prostie mai mare decât toţi cei şase autorii ai Gblr la un loc. Din nou, dacă lipseşte subiectul, dispare logica: s-a dus, nu mai există. Nu este posibil să avem o acţiune, exprimată de verbul-predicat, fără ca „cineva” sau „ceva” să o execute—logic, nu?

Predicatul spune ce face subiectul, în propoziţie, iar subiectul lămureşte „cine/ce” execută acţiunea predicatului. Hotărâţi dumneavoastră care este mai important, dpdv gramatical. [Ca să vă ajutăm, studiaţi colecţia „Gramatica Română Structurată Logic”—singura referinţă gramaticală corectă, de când a apărut limba română până în ziua de azi.]

Punctuatia si Stilul pe Ecran
Aşa cum a fost prezentat în articolele GRSLx anterioare, capitol după capitol din lucrarea Gblr conţine greşeli fundamentale peste greşeli fundamentale. Din nefericire, lucrurile nu stau mai bine nici în ceea ce priveşte subiectul: mai toate interpretările gramaticale ale exemplelor prezentate în Gblr sunt complet greşite. De exemplu, în propoziţia anterioară, „plouă”, subiectul (cunoscut de toată lumea) este implicit, „vremea”, numai că cei şase autori cazoni ai Gblr nu văd, nu aud, nu cunosc—conform protocoalelor semnate, după „Revoluţie”, de Academia Română cu Serviciile de Securitare, cu Procuratura, şi Justiţia. Haosul în interpretarea sensului logic gramatical trebuie să fie lăsat, în totalitate, la latitudinea subiectivă (şi non-profesională) a funcţionarilor din Procuratură şi/sau Justiţie, exact aşa „cum vrea creierii lor”—îmbibaţi de drogurile furnizate, la greu, de Servicii.

Daa ... Uimitor, în pagina 424 din Gblr este prezentat şi un exemplu de „construcţie anacolutică[sic]”—ce le-o fi venit, Dumnezeule?—folosind un citat dintr-o poveste de Ion Creangă: „Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrămi şi inima de bucurie.” [Apropo, punctul de final se pune înăuntrul ghilimelelor pentru citatele care conţin toate semnele de punctuaţie; în plus, dacă aţi pus un punct după „I”, puteaţi să mai puneţi unul şi după „Creangă” pentru a se încheia ... nota.] Nu, nu există niciun fel de anacolut în modul genial de expresie al titanului Ion Creangă. Domnia sa stăpânea limba română mult mai bine, acum 140 de ani, decât o fac cei şase autori plătiţi ai Gblr. Pentru cine doreşte să vadă exemple concrete de construcţii în anacolut, noi recomandăm ORICE PAGINĂ din lucrarea „Gramatica de bază a limbii române” publicată în 2008/2016 de instituţia pro/para-militară Academia Română.
 
RAM 2



» ÎNAPOI SUS
 
 
 
 

Trimiteti sugestiile dumneavoastra spre editura Complement Control folosind noi@editcc.com
Pagina schimbata la data de: November 25, 2023
© SC Complement Control SRL. Toate drepturile sunt rezervate.