
Într-un document literar, interjecţiile sunt folosite pentru a se adăuga puţină „culoare”
(de tip „sare şi piper”), ori pentru a se exprima în cuvinte sunetele naturale sau
artificiale (interjecţii onomatopeice). Cazul cel mai fericit apare numai atunci când se
exercită moderaţie în „stil”; ca atare, cel mai bine este ca interjecţiile să fie utilizate
cât mai rar, şi cu foarte multă grijă. Exagerările de orice fel sunt o indicaţie clară de
cunoştinţe limitate, înguste, dar şi de maniere literare sărace.
Acum, categoria morfologică a interjecţiei este mult mai dezvoltată. Se întâmplă că o propoziţie trebuie
să treacă peste 2 condiţii dificile pentru a primi calificativul de „propoziţie sintactică”. Totuşi, foarte multe construcţii
gramaticale nu se califică pentru statutul de „propoziţie sintactică”, aşa că ele sunt toate trecute în categoria
morfologică a interjecţiei. Pentru detalii, exemple contextuale şi exerciţii, este recomandată seria „Gramatica Română Structurată Logic”. |